Prin anii patruzeci și nouă,
S-a dat o poruncă nouă,
De care Luca consemnează
Când Faptele-Apostolilor relatează.

Adesea, armata romană
În a Italiei capitală,
Avea de oprit răzmerițe
De cete iudaice pornite,

Conduse de împotrivire
Să scape de-orice stăpânire
Ce jugul asupra Iudeii
Pusese în trecerea vremii.

Și-astfel, împăratul Claudiu,
Sătul de atât prejudiciu,
Dădu acea aspră poruncă
Ce liniștea Romei s-aducă.

Conform cu a ei legiuire
Iudeii urmau cu grăbire
Să plece din casele Romei
Spre alte ținuturi și zone.

Și vestea se-mprăștie iute,
Pe străzile bine știute,
La oameni de rând, la pescari,
La nobili și meșteșugari,

În casele de-aristocrați,
La unii săraci sau bogați,
La colțuri și multe taverne,
În piețe și ateliere,

Păgâni și creștini deopotrivă
Ascult-a lui Cezar misivă.
Și-ndată, iudeul din Pont,
Acuila, al Domnului rob,

Cu-a lui credincioasă Prisicila,
Își mută-mpreună familia,
Înspre centrul cel de-afaceri
Din Corintul cel dinamic.

Ei erau creștini notabili
Pentru mulți chiar serviabili;
Căci, cu mult tact și înzestrare,
Fac a Domnului lucrare.

Curând când va trece-n Corint,
Chiar Pavel, apostol vestit,
Îi are pe-aceștia de gazdă -
Și el, ca și ei, prelucrează,

Din piele, corturile care,
Și garnizoanelor romane
Le servesc de locuințe
În acțiuni de expediție.

Legați de-această meserie,
Cei trei ajung ca părtășie
Să aibă și în cele sfinte:
Ale Scripturii-nvățăminte.

Dezvoltă o colaborare,
Formând chiar noua adunare
Din cei care s-au convertit
În centrul antic din Corint.

Când vine să predice-acolo,
Apoi, înfocatul Apolo,
E luat de cei doi acasă -
Scriptura-n detaliu-l învață.

Urmează o nouă mutare,
În Efes, cetatea cea mare,
În care Priscila și-Acuila
Deschide-vor iar locuința,

Ca o gazdă primitoare,
Pentru cei ce la-nchinare,
Vin la ei să se adune
La cercuri de rugăciune.

La răstimp de ceva vreme
Ei cu Pavel o să plece,
Într-un câmp de misiune
Din a Asiei regiune.

Tot pe-același slujitor,
Ei cu riscul vieții lor,
Într-o-mprejurare-l scapă
De-o primejdie-adevărată.

Câte n-ar fi înșirate,
În dreptul familiei date,
Priscila și-Acuila de-atunci
Ai Domnului scumpi ucenici.

Și multe li-s strânse în ceruri!
Dar iată, că-n ștersele vremuri,
Această familie creștină
Rămâne model de lumină!

La fel ca ei, orice familie,
Din sfera vieților creștine,
Poate-a trăi neschimbătoare,
Exemplul casei roditoare.

Tu, mire, un nou Acuila,
Să investești în meseria
De a-ți zidi un cort ceresc
Din materialele de preț,

Ce-ți sunt de azi încredințate
Ca preot noii tale case:
Mai sunt numite în Scriptură
Prilejuri pentru-o faptă bună.

Pentru Priscila de-astădată:
Să fii mereu cea devotată
Punându-ți inima-n slujire
A tuturor de lângă tine,

Făcând din casa ta lumina
Și locul unde veselia,
Cu sporul dragostei de cer
Deschide drum prin orice greu.

Luptați s-aveți mereu plăcere,
Nu-n trecătoarea lumii-avere,
Căci la clipită, în scânteie,
Doar se ridică și-apoi piere;

Ci-alegeți să fiți cei dintâi
În faptele de căpătâi,
Când Dumnezeu e-n căutare
De oameni pentru-a Lui lucrare.

Când prin cetate Duhul Sfânt
V-avea nevoie de cuvânt,
Trimis la suflete căzute,
Neînsemnate și ascunse,

Să fiți voi solii Celui Sfânt,
La îndemână orișicând,
Și fără nici o șovăire
Lucrați l-altora mântuire!

Când pentru jertfă Duhul Sfânt
V-avea nevoie de Cuvânt,
Pe-altarele de mijlocire
În boli, necaz, nenorocire,

Să fiți voi glasul care strigă
Și rugăciunile ridică!
Să știți, că vi se vor întoarce,
Răspunsuri neîntârziate.

Când altădată Duhul Sfânt
V-avea nevoie orișicând
De-a voastră vrere și-obosire,
Fiți cei dintâi! Fiți o familie

De care ceru-ntreg să știe
Că pentru sfânta-mpărăție,
Ca niște robi, cu hărnicie
Ați arătat credincioșie!

Fiți cei dintâi! Fiți o familie
Ce pe-a lui Isus temelie,
Ați strâns mereu cu voie bună
Valori ce-n ceruri se adună!

Și veți primi ca moștenire,
În marea cerului familie,
Frumos lucrată împreună
A veșnicei vieți cunună!

Amin!

-31 mai 2023