Vizitați-vă părinții,
Cât se poate și cu flori.
Va veni o zi în care,
Vor fi lacrimi doar de dor.

Stau în pragul lor, oh Doamne,
Așteptând al lor odor.
Nu mai vine, dragul mamei,
Este dus ca un cocor.
Înspre zările mai crunte,
Să se adape în alt izvor.
Viața-i grea și fără minte,
Negăsindu-și rostul lor.

Măicuța-i la poarta veche,
Să audă iar cum dorm,
Copilăși lângă vatră,
Ce demult cu ea nu dorm.

Nici mâncarea nu-i mai bună,
Când departe de-ai tăi ești.
Nu uita, o viață ai,
Nu uita să o trăiești!