De ce mi-e dor de Tine, când ești mereu cu mine, la greu dar și la bine, te am în viață eu,
De ce te vreau aproape, când Tu nu ești departe, puținul ne desparte, iubite Dumnezeu.

De ce doresc lumină, când viața mi-e senină, când inima mi-e plină, doar de iubirea Ta,
De ce doresc iubire, când Tu ești fericire, o-ntreagă nemurire, ce este și a mea.

De ce privesc la stele, când Tu ești după ele, și dai ființei mele, atâtea fericiri,
De ce mi-e mare dorul, cand am spre Tine zborul, simțind mereu fiorul, al veșnicei iubiri.

De ce eu azi pe Tine, te caut când pe mine, m-ai scos dintre ruine, suntem nedespărțiți,
Nu oare necredința, îmbracă azi ființa, cu ea... cu neputința, a celor chinuiți.

Nu oare-ngrijorarea, aduce-n față marea, cu ea și tulburarea, ce vrea să rătăcesc,
Să fiu fără iubire, pustiu de nemurire, fără de Tine Mire, ce mult eu te iubesc.

O Doamne vino-ndată, mi-e dragostea curată, salvează-mă căci iată, ar vrea să fiu eu stins,
La Tine e puterea, la Tine-i învierea, și toată mângâierea, nu vreau să fiu învins.
Amin