La un hotar al veșniciei, atât de mult eu îmi doresc,
După aceste clipe grele, pe Tine doar sa te-ntâlnesc.

Lângă izvorul de cuvinte, ce nu pot ele-a se sfârși,
Atunci îmi voi găsi odihna, ce-o caut Doamne zi de zi.

La un sfârșit de suferință, atât de mult s-ajung aș vrea,
Căci știu Isus la al ei capăt, voi întâlni eu fața Ta.

Te voi privi fară-ncetare, eu să mă satur nu doresc,
De-a Ta privire ce și astăzi, mă face ea doar să iubesc.

Să mă scufund vreau în odihna, ce este doar la pieptul Tău,
În Țara celor care poartă, un nume dat de Dumnezeu.

Acolo vreau să am sfârșitul, un început ce va avea,
La un hotar de-această lume, de ea și-Mpărăția Ta.

Vreau să privesc doar după zarea, care vestește vremuri vii,
Îmi spune ea cât e de-aproape, azi clipa-n care-o să revii.

Aștept tăcut cu-a Ta răbdare, vreau împreună ca să fim,
O veșnicie unde viața, nu trece că-i un loc divin.
Amin