Suntem în vremuri astăzi trecătoare,
Cu frunzele ce sunt doar aurii,
Ce cad chiar lângă ape curgătoare,
Se-adapă așteptând ca Tu să vii.

Suntem în clipe pline de tăcere,
Se-aud numai suspine ce doresc,
Să uite ce-i durerea arzătoare,
Să guste doar din ce-i Dumnezeiesc.

Suntem azi pe câmpii ce-s ne-nverzite,
Sub arșița de soare dintre nori,
Dar știm că suntem pietre nestemate,
A cerului alese ce-s valori.

Chiar dacă trecem greu azi de pustiul,
În fața noastră ce s-a așezat,
De El nu avem teamă căci izvorul,
De apele cerești e nesecat.

Aduce stropii care ne dau viață,
Ridică și privirile spre cer,
Învie apa morții stinși de vremuri,
Sunt ape care șterg cărări ce pier.

Suntem pe câmp de glorii către vise,
Nu pierdem lupta ce-i atât de grea,
Chiar dacă ne târâm pe-un deal spre viață,
În față ne e țintă dragostea.

Chiar dacă se aud suspine multe,
Cântarea biruinței o cântăm,
Îi noi e bucurie printre lacrimi,
Iubirea-ntotdeauna-nflăcărăm.
Amin