Jos la crucea Ta Isuse, mă opresc... sunt obosit,
Vreau să dai înviorare, sufletului meu mâhnit,
Știu că pot numai la Tine, eu odihnă să găsesc,
Și-acea pace care poate, să mă facă să iubesc.

Vin la Tine cu-a mea rugă, ce străbate norii grei,
Vreau sa nu mai fiu o țintă, azi a ochilor ce-s răi,
Să nu fiu o pradă Doamne, a ispitelor ce vin,
Dacă-i voia Ta... ia Doamne-acest pahar ce este plin.

Poposesc numai o clipă, că să-mi spun vreau oful meu,
Nimenea nu-l înțelege, numai Tu poți Dumnezeu,
Cel ce-i rău îmi dă târcoale, ca din drum sa mă opresc,
Însă eu am o dorință, Doamne vreau să te-ntâlnesc.

Vreau să îți îndrepți privirea, către mine Domnul meu,
Căci privirea Ta cea blândă, netezește drumul greu,
Poate munții ca să mute, apele a despărți,
Să înaintez pe cale, chiar de-i greu... eu zi de zi.

Mă proștern în rugăciune, vreau în ea ca să rămân,
Doar în rugă sunt Isuse, eu păzit de cel păgân,
Căci în ea sunt eu cu Tine, Preaiubite Dumnezeu,
Tu mă treci de-acea mânie, ce o are cel ce-i rău.

Tu mă treci de tulburate, ape ce vor să mă-nec,
Munții Doamne fără Tine, eu nu pot ca să îi trec,
Tu ascultă a mea rugă, vreau să vii în fața mea,
Ca să-mi netezești cărarea, care este-atât de grea.
Amin