La miez de noapte va veni, sau poate-n zorii cei de zi, sau poate-acum El reveni, să-și ia a Sa mireasă,
E timpul astăzi de sfârșit, cel prin prooroci ce-a fost vestit, e vremea cea de asfințit, aproape este-acasă.

Se-aude o bătaie-acum, cea de la capătul de drum, sunt vremi din urmă ce ne spun, îndată e răpirea,
Numai odată ea va fi, în cea mai minunată zi, al nostru Domn când va veni, s-aducă nemurirea.

La răsăritul cel de zori, sau la apusul dintre nori, ca pe un sunet de viori, se va vedea venirea,
Ce vrea să fim doar pregătiți, în lanțul dragostei uniți, să fim cu toți la cer răpiți, ne-așteaptă sus iubirea.

Mereu pe cale să urcăm, privirea doar s-o ridicăm, în necredință să nu stăm, căci este El aproape,
O scurtă vreme-i între noi, chiar de e grea... chiar de-s nevoi, ne-așteaptă timpul cel vioi, ce astăzi nu-i departe.

Noi azi cu toți să ne unim, cum ne-a iubit să ne iubim, și pasul nostru să-l grăbim, căci iată... vine Domnul,
Să fim doar treji în nopți tarzii, pe trecătoarea din pustii, ce duce ea în veșnicii, să nu ne prindă somnul.

Să fim doar gat-aici mereu, privind numai spre apogeu, căci iată... vine Dumnezeu, e vremea de pe urmă,
Să stăm sub harul revărsat, de Fiul cel de Împărat, să stăm aproape ne-ncetat, de El și de-a Sa turmă.
Amin