Ești Patria cea mult visată,
Ești Țara sfântă... Paradis,
De mulți ești astăzi așteptată,
O cerule tu ești un vis.

Ești locul plin doar de odihnă,
Ești ținta celor care sunt,
Spre Tine doar în alergare,
Și-n ea mereu... mereu luptând.

Ești dor aprins în inimi care,
Deschise sunt pentru-a zbura,
Spre Tine Patria iubirii,
Dorite-s de iubirea ta.

Dorite-s de un cânt de glorii,
Cu îngerii în cor cântând,
Sunt inimi care urcă-ntruna,
Tăcute și doar suspinând.

Ești Patria acelor care,
Nu stau o clipă-n calea lor,
Cu aripile sunt întinse,
În fața au spre Tine-un zbor.

Privirea lor nedezlipită,
Ea este doar de clipa cea,
În care pasul lor în Tine,
El va păși... în slava Sa

Ești vremea cea de primăvară,
Ce niciodat nu va sfârși,
În tine adiererea-i caldă,
Nu este noapte... ești doar zi.

Ești Țara care împlinește,
Dorințele acelor sfinți
Acelor care-n orice luptă,
Au fost mereu niște levinți.

Ești dincolo de nori... de stele,
Ești dincolo de răsărit,
Aduci apusu-acestor vremuri,
Ce-s ele toate cu sfârșit.

Ești Țara plină de lumină,
Cu străzile ce-s aurii,
În care este-o împlinire,
A viselor... ce sunt azi vii.
Amin