Mai lasă-mă să stau o clipă, sub cercetarea ce-o cobori,
Să simt a dragostei Isuse, cei mai fierbinți și vii fiori.

Mai lasă-mă sub har căci Doamne, afară lupta este grea,
Să-mi odihnesc a mea ființă, numai o clipă aș mai vrea.

Mai vreau să stau măcar o vreme, doar sub privirea Ta de sus,
Ce-mi dă mereu a Ta tărie, din zori de zi până-n apus.

Mai lasă-mă în vremi de cântec, căci vreau de pace să fiu plin,
Să nu mai simt amărăciunea, ce plină este de venin.

Mai lasă-mă să stăm de vorbă, să mă asculți mult îmi doresc,
Căci Doamne-atunci când stăm de vorbă, dintre noi doi... doar eu vorbesc.

Căci vreau să las a mea povară, ce-i uneori atât de grea,
Eu fără Tine nici-o clipă, că să o duc... nu aș putea.

Mai lasă-mă să plâng de jale, să las în urmă vreau Hristos,
Printre suspine-a mea durere, căci vreau să fiu eu glorios.

Să las necazul azi uitării, doar de voi plânge voi putea,
Acolo sus... pe deal... pe-o culme, unde-ai murit... la crucea Ta.

Mai lasă-ma măcar odată, Să te ating cu palma Ta,
Ce din iubire... doar iubire, ea-mi sterge lacrima cu ea.

Să simt doresc o mângâiere, ce am simțit-o la-nceput,
Mai lasă-ma sub ea Isuse, nu vreau să aibă un trecut.
Amin