Eu te-am păzit de-orice mânie-a lumii,
De valurile vieții te-am păzit,
Copile drag să ai tu mântuire,
Atunci când va apare un sfârșit.

Eu te-m purtat be brațe totdeauna,
De-a Mea putere-ai fost păzit mereu,
Căci Eu... nu sunt un om, Eu sunt copile,
Un mare și puternic Dumnezeu.

Eu te-am ales din mii și mii de stele,
Doar pentru Mine tu să strălucești,
Ți-am dat puteri, te-am pus pe culmi de stâncă,
Ca Mie-n orice vreme să-mi slujești.

Copile! ! ! Eu ți-am dat și bucuria,
Din zori ce-o întâlnești tu zi de zi,
Ți-am pus pe buze-un cânt ca să mă lauzi,
Când nu credeai că tu vei reuși.

Te-am luat de mână-n valea-ntunecată,
Te-am scos dintr-o mocirlă... ai uitat?
Iertare ți-am adus... și-a Mea-ndurare,
Copile peste tine am lăsat.

Ca astăzi să nu cazi în oboseală,
S-alergi spre ceruri tu aici mereu,
Să treci de-orice-ar veni crezând întruna,
Că Eu sunt peste toate Dumnezeu.

Te-am pus pe a Mea urmă când o lume,
Mai multe drumuri rele ți-a deschis,
Ți-am dat a Mea lumină să conducă,
Ființa ta spre cer... spre Paradis.

Nu sta în deznădejde când nădejdea,
Prin har Eu peste tine-am revărsat,
Când toți te părăseau... Eu lângă tine,
Copilul Meu iubit mereu am stat.

Ridică-te și stai doar în picioare,
Eu azi a Mea tărie ți-am adus,
Nu ești un om uitat... tu ești copilul,
De-a Mea privire ce nu stă ascuns.

De grijă-ți port Eu ție-ntotdeauna,
Și singur pe pământ n-am să te las,
Prezența Mea cu tine-ntotdeauna,
Va fi copilul Meu la orice pas.

Ți-am dat din Duhul Meu să ai putere,
Atunci când Eu cu el te-am botezat,
Ascultă-mă dar azi și înțelege,
Acel mângâietor te-a mângâiat.

Cu el vei propăși mereu pe cale,
Căci el copile drag te va-ntări,
Să poți s-ajungi curat în clipa-n care,
Pe nor din slavă Eu voi reveni.
Amin