Dau norii adunați Eu la o parte, cu tine vreau popor ca să vorbesc,
Să-ți spun încă odată cât de mare, e dragostea ce-ți port... cât te iubesc.
Ascultă-mă căci iată, vremea-i scurtă, îndată Eu pe nor voi reveni,
Cum oare-n acea clip-a revenirii, pe tine Eu popor te voi găsi.
Opresc o clipă vântul care bate, și timpul pentru-o clipă îl opresc,
Căci vreau ca să mai fac azi o strigare, din somn adânc popor să te trezesc.
De veghe vreau să stai în vremi din urmă, îndată ce vor trece pe pământ,
Să fii mereu vreau gata de-nălțare, spre locul veșniciei... veșnic sfânt.
Asculta-mă și ia aminte bine, căci mâine poate fi acel târziu,
Ce rob el te va ține-o veșnicie, poporule în valea din pustiu.
Îndreaptă-ți către Mine-a ta privire, în orice zi, în orice clipă... ceas,
Să pot să fiu și Eu mereu cu tine, căci nu vreau singur Eu ca să te las.
Ridică-te acum căci vreau de astăzi, de Mine mai aproape ca să fii,
Aprinde focul dragostei eterne, și-n ea mereu aș vrea ca să rămâi.
Căci vin... la ușă bat, Eu sunt aproape, mireasa vin să-mi iau Eu în curând,
E cea care aici mereu m-așteaptă, cu lacrimi de durere suspinând.
Nu stă în nepăsare timpul trece, sunt vremi care vestesc că-ndată vin,
Mireas-o pregătește-ți astăzi haina, ca demnă să fui tu de-un loc divin.
Fii gata, fără pată-ntotdeauna, să vin să te înalț la cer doresc,
Poporule tu ia aminte astăzi, spre tine strig... Eu ție îți vorbesc.
Amin