De-aș putea zbura mai tare,
Aș zbura căci îmi doresc,
Să te-mbrățișez pe Tine,
Și să-ți spun cât te iubesc.

Singur sunt în astă lume,
Toți din jur m-au părăsit,
Numai Tu ești lângă mine,
Sunt ce Tu ai hotărât.

De-aș putea să strig mai tare,
Aș striga căci mult vreau eu,
Rana inimii Isuse,
Să o vindeci Dumnezeu.

Să nu ei aminte Doamne,
La acei ce mă rănesc,
Și pe ei... în grea durere,
Doar prin Tine îi iubesc.

Chiar de-s vorbele prea grele,
Să le duc eu voi putea,
Al Tău umăr totdeauna,
Stă el sub povara mea.

Mă ajuți să tac când iată,
Prigonit aici eu sunt,
Ma ajuți a mea privire,
S-o ridic atunci când plâng.

Tu îmi dai mereu putere,
Apele să trec ușor,
Vindeci aripile mele,
Ca să nu opresc în zbor.

De-aș putea să las în urmă,
Mult mai iute timpul greu,
Aș grăbi aceste vremuri,
Să te am în grabă eu.

De-aș putea opri apusul,
L-aș opri căci făr-apus,
Este vremea care este,
Veșnică... e cea de sus.

Vreau în ea ca să îmi fie,
Azi ființa căci în ea,
Eu voi fi cu Tine Doamne,
În Împărăția Ta.
Amin