Cât ai credință... niciodată,
Pe cale nu vei fi căzut,
Credința este-n orice vreme,
Din mâna Domnului un scut.

Ea îți aduce zorii zilei,
Cu ea pe ape vei păși,
Apusul minunat de seară,
Îl vei putea tu întâlni.

De ai nădejde... niciodată,
Tu să te clatini n-ai putea,
Nădejdea-ți poate fi tărie,
Te va-ntări în vremea grea.

Ea îți va fi acea speranță,
A zilei mari ce va veni,
Când pe Isus... pe Împăratul,
În ea tu îl vei întâlni.

Cât focul dragostei mai arde,
De valuri tu nu vei fi stins,
Nici de ispitele ce-s grele,
Nu poți să fii vre-o dată-nvins.

Căci dragostea este putere,
Mereu doar te va ridica,
Iubind pe calea către ceruri,
Să cazi vre-o dat... nu vei putea.
Amin