Ce mare har... ce îndurare,
Cât de frumos e Dumnezeu,
Pe brațul Său suntem noi astăzi,
Pân-la sfârșit vom fi mereu.

Ce mare har... ce bucurie,
Cu El aici mereu a fi,
În dragostea ce niciodată,
N-are sfârșit... nu va sfârși.

Ce minunat este cu Domnul,
El este roua din pustiu,
Este ca marea liniștită,
O șansă-n timpul cel târziu.

Cât de frumos este sub raza,
De soare ce-i fără apus,
Acolo unde nu e moarte,
Acolo unde e Isus.

Ce mare har este sub stele,
Să ai lumină-n noaptea grea,
Să poți limanul în furtună,
Și-n vremuri grele a-l vedea.

Ce fericiri aduce clipa,
În care-i harul revărsat,
Din locul veșniciei Sale,
Din locul cel mai minunat.

Ce minunat e în prezența,
Care-mi dă aripi ca să zbor,
Care mă umple de putere,
Căci cerul este un izvor.

Izvorul viu de bucurie,
De fericire este el,
Căci cel de sus ce se revarsă,
E harul lui Emanuel.
Amin