Ești un Olar cu mâna sfântă, ce vasul meu l-ai modelat,
Udat cu lacrimi și durere, cu suferinți l-ai frământat.

I-ai dat o formă ce-i plăcută, în toate Ție Dumnezeu,
Chiar dacă timpul prelucrării, a fost un timp atât de greu.

Tu m-ai trecut și prin cuptoare, să cadă zgură ce era,
Lipită de-al meu vas Isuse, să strălucesc nu mă lăsa.

Ai dat-o jos cu-atâta grijă, Tu nu ai vrut să mă rănești,
M-ai îngrijit cu-atâta milă, căci vasul meu Tu îl iubești.

Mi-ai dat puteri când peste mine, Tu nori cu ploaie aduceai,
Mi-ai dat tărie-n orice vreme, să fiu un vas cum îți doreai.

Tu ciob cu ciob ai strâns Isuse, să fiu un vas de cinste eu,
Căci eu sunt lutul... Tu olarul, eu un nimic... Tu Dumnezeu.

M-ai șlefuit doar din iubire, ca eu să fiu un vas frumos,
Și în a Ta mare lucrare, ai vrut să-ți fiu eu de folos.

Nu m-ai lăsat să fiu țărână, atât de mult Tu m-zi iubit,
Ai pus suflare Doamne-n mine, să fiu de Tine folosit.
Amin