Cu ce rămâi din astă viață,
Cu ce tu poți să pleci din ea,
Gândește-te oprind o clipă,
Întreabă-te... ce-i viața ta?

Cu ce rămâi din câte toate,
Le strângi cu trudă chiar din zori,
Întreabă-te pe tine astăzi,
Tu pentru ce ai strâns comori.

Cu ce rămâi din alergarea,
Care o ai pe-acest pământ,
Când toate-s o deșertăciune,
Ca umbra ce o las-un vânt.

Cu ce rămâi din truda care,
Te obosește-n drumul tău,
Când este numai o odihnă,
Slujirea pentru Dumnezeu.

Dar din mulțimile de gânduri,
Cu ce rămâi când le gândești,
Căci printre ele e durere,
Tu liniște n-ai să găsești.

Cu ce rămâi din tot ce astăzi,
Alegi mereu ca să le ai,
Sunt oare de Isus lăsate,
Pe drumul ce sfârșește-n Rai?

Cu ce rămâi de ai azi fapte,
Ce sunt doar în folosul tău,
Creștine drag pe drumul vieții,
Azi cine-ți este Dumnezeu.

Fă-ți cercetarea și pornește,
Să strângi mereu doar pentru cer,
O viață fără cercetare,
E calea celor care pier.
Amin