Spre Golgota mi-arunc privirea, și mă întreb de ce și eu,
Prin jertfa sfântă ce-ai adus-o, sunt azi un fiu de Dumnezeu.

Ma-ntreb de ce a Ta iubire, îmi stă în față când pășesc,
Pe drumul greu, dar ea... iubirea, îmi dă puteri să reușesc.

Privesc la rănile ce-odată, tot pentru mine le-ai răbdat,
De ce Isus, când sus pe cruce, și eu sunt cel ce te-am urcat.

De ce și azi ți-aud tăcerea, care mă mângâie ușor,
Când eu în zbor îmi pierd nădejdea, când nu mai lupt... când doar cobor.

Privesc la zorii dimineții, ce-s plini de bunătatea Ta,
Și mă întreb de ce eu Doamne, am parte pe deplin de ea.

De ce îmi dai din floarea vieții, ca să mă-nviorez și eu,
De ce mă faci de bucurie, să plâng când trist sunt Domnul meu.

Privesc la stele... văd lumina, ce se strecoată-n drumul meu,
Să calc pe urma ce-ai lăsat-o, s-ajung acolo sus și eu.

Nu-mi iau privirea de la Tine, mi-e sufletul înviorat,
Și mă întreb... când vii Tu Doamne, căci îmi doresc să vii îndat.
Amin