Să nu te dai bătut când viața,
Iar trece printr-un timp mai greu,
Să nu te lași când anotimpul,
Este ploios... căci Dumnezeu,
Din noapte poate într-o clipă, să fac-o zi cu cer frumos,
El poate ploaia să oprească, căci toate poate El... Hristos.

Să nu te lași răpus de gânduri, ce își doresc a te purta,
Prin văile pustii din care, ca să mai ieși nu vei putea,
Încrede-te mereu în Domnul, spre El să zboare gândul tău,
Spre Patria iubirii care, nu are nici-un timp ce-i greu.

Să nu te lași zdrobit de valuri, chiar dacă vin și vin mereu,
La cârma bărcii este Domnul, cu El în barcă nu e greu,
Privește spre liman căci iată, mereu de El ești așteptat,
Cu El nici valul nu e mare, nici teama de al mării larg.

Să nu te dai bătut când iară, se-ascunde soarele sub nori,
Când noaptea parcă e prea lungă, când nu mai vezi a zilei zori,
Căci vremea este-n mâna care, pe cruce moarte-a biruit,
Pe ea purtat ești tu prin timpul, ce trece greu... dar nu-i oprit.

Să nu te temi căci El și teama, o poate-ndată alunga,
Căci toate ce sunt cunoscute, ascultă doar de vocea Sa,
El este Rege... Împăratul, întreg pământul la creat,
Să nu te temi chiar dacă viața, este pe drumul încercat.
Amin