De n-ai fi fost Isuse lângă mine,
Prin valurile vieții care vin,
Aș bea mereu în ea amărăciune,
Mi-ar fi azi hrană praful de suspin.

De n-ar fi harul Tău ce-mi dă speranță,
M-aș pierde în pustiul tulburat,
Mi-ar fi pe-adânc de mare-a mea ființă,
Pe-un plâns de așternut neîncetat.

O Doamne de n-ai fi azi lângă mine,
În jurul meu ruine doar ar fi,
Dar Tu-mi conduci ființa pe coline,
Mă luminezi să nu pot rătăci.

Îmi ești o Stâncă plină de tărie,
Mă sprijinești când sunt eu întristat,
Îmi dai mereu cereasca bucurie,
Din Tine am putere ne-ncetat.

De n-ai fi fost Isuse lângă mine,
M-aș fi pierdut pe calea printre stânci,
M-aș fi pierdut în nopți ce-aduc doar teamă,
Ce sunt adeseori atât de-adânci.

Căci doar la Tine este-acea lumină,
Ce-mi duce gândul meu în loc ceresc,
La Tine este Doamne-acea iubire,
Ce-ntruna ea mă face să iubesc.
Amin