Oare mai crezi Tu Doamne,
Iubirea ce ți-o spun? ,
Mai crezi a mea silința? ,
Mai crezi că mă supun? ,
Când eu pe cale-adesea,
Am deznădăjduit,
Nu am crezut în Tine,
În ce-ai făgăduit.

Oare mai crezi suspinul,
Ce astăzi îl suspin,
Oare mai crezi dorința,
După al Tău alin,
Când sus pe cruce-n cuie,
Și eu te-am răstignit,
Când și de mine Doamne,
Ai fost Tu biciuit.

Oare mai crezi căința,
Ce-o strig spre Tine eu,
Căci te-am lovit cu pietre,
Iubite Dumnezeu,
Eu te-am împins la moarte,
Sunt cel ce am strigat,
Să fii Tu pus pe cruce,
Preasfinte Împărat.

O Doamne cât de mare,
Durere ți-am adus,
Pe crucea blestemată,
Când Tu priveai în sus,
Când chiar și pentru mine,
Atunci ai mijlocit,
Când sulița în coastă,
Eu Doamne ți-am înfipt.

Oare mai crezi Tu astăzi,
A mele rugăciuni,
Dar lacrimile multe,
Tu oare le aduni? ,
Când eu pe ale Tale,
Isus nu le-am crezut,
În jertfa ce-ai adus-o,
Să cred eu nu am vrut.

N-am vrut să văd nici slava,
În urmă ce-ai lăsat,
Când Tu și pentru mine,
Sfânt sânge ai vărsat,
N-am vrut nici suferința,
Să văd ce Tu ai dus,
Să nu fiu azi de harul,
Ce îl reverși... ascuns.

O Doamne eu de Tine,
Să mă ascund aș vrea,
Tu ai plătit păcatul,
Când vina er-a mea,
Ai luat a mea povară,
Ca parte să am eu,
De viața fără capăt,
Cu Tine Dumnezeu.

Tu m-ai zidit pe stâncă,
Când erai prigonit,
A Tale suferințe,
Isus m-au mântuit,
N-am meritat o clipă,
Ce Tu în dar mi-ai dat,
Dar marea Ta iubire,
Atunci mi-ai arătat.
Amin