Să stai întotdeauna la sfântul căpătâi,
Să ardă-n piept doar focul, al dragostei dintâi,
Să-ți fie pe cărarea, ce Domnul a lăsat,
Al tău pas totdeauna, așa vei fi salvat.

Să stai în umilință, chiar de vei fi lovit,
Acel lovit nu este, de Domnul părăsit,
Chiar dacă drumul este, adânc el azi brăzdat,
Să nu fii nici-o clipă, pe el descurajat.

Chiar dacă azi urcușul, îți este-obositor,
Privește cum din ceruri, se scurge un izvor,
De ape cristaline, ce-s pline de puteri,
Adapă-te din ele, sunt niște primăveri.

Să stai mereu cu Domnul, numai în părtășii,
Chiar dacă lupta-i mare, cu Domnul să rămâi,
El este Salvatorul, Vindecător ceresc,
El este Domnul celor, pe El ce îl iubesc.

Să stai întotdeauna, doar lângă harul Său,
Se scurge peste-aceea, ce îl iubesc mereu,
Să stai mult mai aproape, de-al vremii azi apus,
Căci vine... maransta, e-aproape El... Isus.
Amin