Ce mișelie!

Ajuns-am timpul poate prea devreme
Când nedreptatea naște-ngrijorări
Și totul ne condamnă a ne teme
Văzând în jur atâtea frământări.
E timpul când cumplita răutate
Născută-n oamenii ce o iubesc
Se 'nalță și tronează peste toate
Lucrările care ne amăgesc.
Zi după zi mai mult sunt condamnate
Dreptatea și iubirea pe pământ
Păcatele în schimb sunt lăudate
Sunt socotite ceea ce nu sunt.
Chiar adevărul nu ni-e mai e frate
Sunt prigoniți aceia ce-l doresc
Cei ce-l iubesc loviți sunt pe la spate
De cei care minciuna prețuiesc.
Dreptatea e călcată în picioare
Iubirea nu mai e ce-a fost odat'
Căci răul este rege-ntre popoare
Este iubit și este ascultat.
Da, este rege dar nu la oricine
Ci doar la cei ce-ascultă al lui glas
Care-l urmează-n clipele puține
Din amăgirea care le-a rămas.
Domnia lui este îngăduită
Pentru un timp apoi se va sfârși
Va fi trimis curând, într-o clipită
În locul cel de chin pe veci va fi.
S-a termina atuncea nedreptatea
Iubirea va fi pururea cu-acei
Ce-au prețuit pacea și bunătatea
Și-au înțeles deplin valoarea ei.
Până atunci să ne luptăm în toate
Să-nvingem mișelia de păcat
Ne bizuim pe-a Domnului dreptate
Și pe puterea Lui neîncetat.
Cu ajutorul Lui avea-vom biruință
Asupra răului încrezători
În brațul Lui pe Calea de credință
Ca să ajungem sus biruitori.