Prin înțelepciune domnește împăratul,
Bunătatea și adevărul îl păzesc
Dacă-L recunoaște pe Preaînaltul
Și nu crede că ca el nu e altul
Vrednic de scaunul împărătesc.

Prin judecată dreaptă se-ntărește țara
Când apărare-și găsește săracul,
Când nu e prea mare povara
Ce fiscul o-mparte unora
Ce transpiră din greu săturându-l.

Inima împăratului e-un râu de apă
În mâna Dumnezeului cel sfânt
Atunci când poporul adapă,
Și nimeni prin spate nu-l sapă,
El face ce-i drept pe pământ.

E-o mare rușine pentru dregător
Să facă ce-i rău, să strâmbe dreptatea,
Să ia și mită, să fie-nșelător,
Să nu fie-n toate nepărtinitor,
Să tulbure astfel mai tare cetatea.

Teme-te de Domnul și de rege.
Cine-l supără păcătuiește,
Doar cu necazuri s-alege,
Bine cu siguranță nu-i merge
Și sufletul și-l chinuiește.

Un om înțelept îl va potoli pe rege
Vorbind cu multă-nțelepciune
Și-nspre rău el nu va mai merge,
Numai calea cea bună va alege,
Și va face doar fapte bune.

Când cei buni sunt dregători,
Poporu-i fericit și se bucură.
Dar când cei răi sunt uneori,
Pe cei din popor îi trec fiori,
Când văd că nu se mai satură.

Nu-ți da puterea femeilor!
Ele pierd chiar și pe împărați.
Nu se cuvine dregătorilor
Să se lase prinși în plasa lor,
Nu vor prospera, nu vor fi-nălțați.

Când stăpânul ascultă minciuni,
Slujitorii lui vor fi mai răi,
Vor asupri pe cei ce-s buni
Vor face numai stricăciuni
Și s-or îmbogăți doar pe ei.

Nu e potrivit sclavului a stăpâni,
Celui mic a lua locul celor mari.
Și pe cel fără minte al cinsti,
Iar pe cel fără apărare-al jefui
Aceia ce astăzi se cred tari.

Trebuie s-ascultăm de dregători
Cât timp nu ne-ndeamnă la păcat.
La aceasta suntem toți datori,
Și Domnului să fim buni slujitori
Întotdeauna cu cuget curat.
Amin.
(2019)