Psalmul 92

Frumos, a lăuda pe Domnul este
Preaînalte, al Tău Nume să-l mărim
În zori, de bunătatea Ta dăm veste
Credincioșia-Ți, noaptea o vestim

În sunetul plăcut de instrumente
Cu zece coarde ce au tonuri fine
Cu alăuta-n melodii stridente
Și-n sunete de harpe cristaline

Căci Tu mă-nveselești întotdeauna
Cu-a Tale mari lucrări o Doamne Sfânt
Și eu de veselie cânt întruna
A mâinii Tale dragi lucrări văzând

Ce mari pot fi lucrările-Ți slăvite,
Și cât de-adânci sunt gâdurile-Ți Sfinte
Dar ele celui prost nu-s lămurite
Și-acel nebun deloc nu ia aminte

Dacă cei răi toți înfloresc deodată
Și înverzesc ca iarba pe câmpie
E numai să sfârșească rău odată
Să fie nimiciți pentru vecie

Dar Tu ești Doamne înălțat în slavă
În veci de veci! . . dar cei împotriviți,
Cei ce fac răul fără de zăbavă,
Vrăjmașii pier, cei răi sunt risipiți

Dar mie Doamne, cu bunăvoință
A bivolului forță-mi dăruiești
Și mi-ai stropit întrega mea ființă
Cu proaspăt undelemn, să mă sfințești

Dorința împlinită ochiu-mi vede
Care-o avem pentru vrăjmașii silnici
La fel urechea împlinirea-aude
Dorinței mele față de potrivnici

Acel fără prihană înverzește
La fel ca și finicul an de an
Și încontinuu cu putere crește
La fel precum e cedrul din Liban

Cei ce-s sădiți în Casa-mpărătească
A Domnului. . în curțile-i mărețe,
Ei aduc roade fără să se-oprească
Sunt plini de suc și verzi la bătrânețe

Ca să arate tuturor să știe
Că Domnu-i drept și fără părtinire. .
El este-ntruna Stânca mea cea vie
În care nu-i deloc nelegiuire

07/23/2023 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona