Ce vrei s-ascunzi în vise
Și pietre cenușii,
Cu gleznele prinse
În scheletele- ngropate
De vii?
Munții de cenusă
De oameni
Înalță stafii...
Plăcutele grimase
De suferință
Îți umple acum gura
Cu fecale uscate
În decenii tăcute
Și șterse...
Te strâng de gât istorii
Din firul încurcat,
Prin nas îți iese gazul
Cu care ai gazat.
Chiar dacă speli cuptorul
De carne arsă,
Nu poți opri zidurile
Ce plâng sărat
Cu lacrimile vărsate
Pe ele,
Din vina de-a a fi rasă,
Nu om.
Crengi din oase
Jupoaie pielea
Spălată cu săpun
Din evreu spurcat.

Peste zidurile groase
Și surpate
Zac memorii. .
Și generații nenăscute
Strigă, pentru că zici
Dacă puterea ți-i s- ar da,
Acum la fel ai proceda,
Cu toată xenofobia
Ta.