Adevărul cu-ndrăzneală
Spune-l toată viața ta,
Că un rod întotdeauna
Vei găsi de-nfrunți furtuna,
Și după el va rămânea
Rod spre-mpărăția Sa.

Dacă ți-ai pierdut curajul
La necaz, iubitul meu,
Nu-ți vei ușura necazul,
Te va copleși talazul
Și-l vei duce și mai greu
Fără-ncredere în Dumnezeu.

Fiica mea, obișnuiește
S-ai curaj a spune-n față,
Ce spui despre altu-n spate.
Și s-o spui cu bunătate,
Ori mustrare, ori povață,
Așa Scriptura ne-nvață.

A-l mustra pe un prieten
Când e el de față-i bine.
A-l vorbi de rău în lipsă
E-o-njosire grea adusă,
E păcat și e rușine
Că te-njosești și pe tine.

Nu fi un fricos în viață,
Că nu tot ce-i lup te-nhață
Și nu-s lei toți cei cu gheare,
Și nu orice casă-i închisoare.
Numai fricii tale-i pare
Că-s tâlharii pe cărare.

Doamne, dă-ne îndrăzneală
Să pășim chiar de-s năpârci,
Să nu cădem de oboseală,
Nici cu cel rău la-nvoială,
Ci alergând prin văi și lunci
Prin Duhul Sfânt să ne conduci.
Amin.
(Sâmbătă, 1 august 2020)