Îmi săpau dorințele în carne
Încercând să fug de ochii Tăi,
Însăși moartea a venit să-mi toarne
Fiere-amară peste vânătăi.

Mă dureau toți pașii rătăcirii,
Când m-ai prins cu milă-n jugul Tău;
Împletit în mrejele iubirii
Am scăpat de ochiul meu cel rău.

La Iordan, atunci când am zărit
Măreția umilinței Tale,
Plin de lacrimi mari, am îndrăznit
Să-Ți închei nojița la sandale.

Tată, Fiu și Duh din Adevăr,
Mă închin cu umilință Ție,
Bucuros ca florile de măr
Îmbrăcate-n haină rozalie.

Doamne, dă-mă-n lumea asta mare
Doar în umbra Ta și ce vrei Tu!
Poruncește-mi iarăși ascultare
De-am să spun cândva și „da” și „nu”.

Mai presus de Tine nu-i nimic
Și nimic n-ajunge pân' la Tine;
Poruncește-mi Tu să mă ridic,
Și mă ia cu tot ce-Ți aparține.