Demult  demult eram pe-o cale
Cu mii de spini ce-mi împungea
Pioarele si inima din mine
Dar nimeni n-a putut a m-ajuta

Mă speriam  de mine uneori
De inima ce nu mi-o auzeam
Aveam o masca peste tot
Ce-n buzunarul meu purtam

Din inima de piatră nu curgea
Nici râs nici plâns ci amagire
Nu mai stiam de-i bine sau e rău
Puneam doar masca de ură sau iubire


Dar m-a gasit a mea LUMINĂ
Si toate, toate au căzut
Caci El m-a scos din grea osândă
Si mântuiea Lui eu am văzut

Si-n inima de carne ce mi-a dat
A pus cu mâna Lui cea bună
Nădejde vie c-am s-ajung
În Tara Lui cea plină de lumină


M-a dus atât de sus, îngenunchiat
Pe Golgota lângă o cruce
Si încă sângele din ea  mai picura
Peste povara ce n-o mai puteam duce

Si urma lantului din mine
Cu vorba Lui mi-a vindecat
Mă uit în ficare zi la El
Si-I multumesc că m-a salvat

Atât doresc, si Te mai rog fierbine
Nu ma lasa Doamne să uit
Golgota, crucea si a Ta iubire
În care si pe mine m-Ai unit. Amin!