(Eusebiu)
Copil drăgălaș cu ochii albaștri, ca cerul senin,
Adorabil, sensibil, simpatic, cu gropițe-n obraji,
Cu un frate și-o soră mai mari, voioși s-au jucat
Iubire și jocuri, și toate le împărțiră la trei
părinți, bunici și mătuși; egal i-au iubit.
Și-așa copilașul, ce-i mirele de azi, a crescut fericit.

Se joacă, și cântă, privește la ceas și spre geam
Șoptind pentru sine: „oare mama când vine?
Prea mult stau eu singur, prea mult voi plecați... ”
Suspină... „O mamă, mi-e iar dor de tine!”

Cu zâmbet magnetic, frumoase și bine-alese cuvinte,
Atrage instant și nevinovat, empatic, pe-oricine.
Cu el îți e drag să petreci, emană iubire și pace
Din orice străin, pe loc, un nou prieten își face.

Și timpul ne trece, și iată-l e-un tânăr acum,
cu-ambiții și vise,
Acum vreau să știți ce mi-a spus într-o zi, un secret din culise…
Venise acasă-ntr-o seară de iarnă, târziu:
„Știi... mamă, când ai timp să vorbim? (când ai timp pentru mine?)
Aș vrea să-ți prezint mai multe subiecte
E unul fierbinte și nu-l ocolesc,
că-mi vine întruna în minte.

Hm… Știu mamă, sunt tânăr și nepriceput
Și toate-am primit pe de-a gata...
Dar mamă, m-am schimbat, am crescut. .” (cu emoții vorbea),
„ă... eu vreau, eu doresc să muncesc,
Să fiu un bărbat ca și tata.

Motivul știi, mamă, nu-i greu de-nțeles...
M-am trezit că iubesc o fată cu păr ca de foc,
Și cu inimă foarte aleasă, frumoasă, discretă și tandră,
cum altele nu-s,
Deșteaptă cum eu nu mai pot să găsesc și... și gata...
Da, mamă, eu o iubesc pe Renata.”


(Renata)
Și fata, mezină-n familia ei, cuminte și foarte-nțeleaptă,
Prințesa lui Buni ce-i harnică foc și n-a fost defel, certată,
Ea știe de vorbă și face ce-i spui, că nu e, o… nu-i deloc răsfățată.
E-a mamei comoară, iar tatăl e mândru că ea, prea bine pe toate le face.
Crescută cu grijă, ca ochii din cap,
Da, fata doar cinste le face.

Prin părul ei lung cu sclipiri ruginii,
zărești o coroană de perle alese.
Ea poartă în suflet și-n minte doar gânduri înalte și vise-ndrăznețe,
Credință de fier și planuri frumos construite-n seninătate,
Știind că pașii prin viață urmează s-o poarte departe.

***

Cuprins de emoții și gânduri trăite fierbinte,
Frământat, dar voios, baiatul gândește:
Simt cum mă schimb, nu mă recunosc,
Eu știu că-i de vină doar fata cu părul de foc.
Ne ținem de mână, credința se-aprinde
Și gândul ne poartă încolo, încoace ca-ntr-un joc;

„Hei! Zâmbește copile, privește-nainte
Viața e-o luptă, dar Domnul ne-ajută
Voi fi lângă tine”, rostește convinsă,
Ea, fata cu părul de foc.

Și-apoi părinții-au vorbit și totul a fost pus pe roate,
Și rugăciuni s-au înălțat din inimi sfinte și curate.
Dar iată, ziua nunții azi, și simt că îngeri sunt prezenți, pe voi să vă salute.
Ei tot șoptesc ceva, zburând, nu-i auziți?
„Dragi copii, ca să fiți fericiți, ca să treceți cu bine prin toate,
În Isus să rămâneți uniți, iubindu-vă până la moarte.
Noi așezăm cununi de har cu drag, pe-a voastră frunte.
Noi, ca și voi, suntem limitați, dar Cel Omnipotent, Omniprezent, Omniscient,
El să vă ajute.”

Azi, în acord de melodii, de mână strâns vă țineți.
Și-un fir divin va coborî, două inimi să lege,
Pășind în sfântul Legământ, vă spunem astăzi un secret:
Să știți că în cer s-a semnat pentru voi un Decret.
Iubire, iubire, iubire s-a scris, aceasta-i valabila Lege.
O funie-mpletită-n trei, ce pentru veci vă ține,
Dar nu uitați: Iubirea-i Dumnezeu
Și fără El e faliment și praful se-alege.

Noi azi din inimi ne rugăm și vă dorim
Cer senin, haină curată, pas în doi, viață binecuvântată, să aveți!
Freamăte la tâmple gânduri curajoase, Iubirea veșniciei să vă ție,
Rugaciuni din doruri aprinse și neprihănite, evlavie și multă modestie...

Și-acum, la ceas de Legământ, noi, vă mai dorim drum în lumină,
Sub aripa Celui Preasfânt, s-aveți viața senină,
Să nu apară niciun nor, pe-ngusta voastră cale,
Să dobândiți favoare, har și binecuvântare,
Să alungați orice necaz cu zâmbete strălucitoare.

Dragi nuntași, mă scuzați, dar aș vrea doar ceva să repet:
Pentru noi toți, o concluzie să mai spun, un mare secret:
Căsătoriile se-ncheie-n cer și-apoi coboară pe pământ,
La oameni, doi câte doi, în inimă se pun și-apoi în gând…
Cei doi încheie legământ conform cu voia Domnului:
Jurând iubire veșnică, cei doi, promit că vor păstra ce Domnul a unit!

Eu vă invit să ne-amintim de-al nostru legământ.
Mai este viu și repectat, și îngeri se mai văd zburând?
Iar flori și zâmbete-ntre noi, mai împărțim?
Ca-n prima zi ne mai purtăm și tot așa vorbim?

De nu-i chiar bine, de nu-i roz, sau pacea ne lipsește,
Sau dacă ceva s-a stricat, dacă dorim cu-adevărat,
Legământul căsniciei chiar poate fi restaurat,
Căci Domnul Isus e-Avocat și El ne sfătuiește,
Ne dă putere să iertăm, de viață să ne bucurăm,
Cu Dragoste și cu Respect să mergem înainte.