Nu îl supără pe Domnul cu privirea ta semeață
Și nu fi viclean cu vorba când sunt frații tăi de față
Fii smerit in toate cele și mai lasă de la tine
Fii creștin, nu fariseu îmbrăcat cu sfială și rușine

Nu îl supără pe Domnul acceptând cu drag mândria
C-ai să vezi de nu veghezi c-o să-ți placă și minciuna
Vorbele ușoare înalță și sunt dulci, lingușitoare
Dar la urmă doar distrug, pline sunt de chin și jale

Nu îl supără pe Domnul stând sătul la a ta masă
Si ținând doar pentru tine chiar junica cea mai grasă
Iar la poarta ta să stea bietul Lazar flămânzit
Căci îți spun că sus in ceruri rău vei mai fi chinuit

Nu îl supără pe Domnul luând ce lumea îți îmbie
Chiar dacă o vezi că arde tare ca și o făclie
Bogăția, faima, cariera, este drumul ce-a orbit
Pe toți aceiaa care cu adevărat nu s-au pocăit

Nu îl supără pe Domnul vrând să fii tu cel mai sus
Și nu înjosi pe fratele pentru care a murit Isus
Atunci când vrei să fii mare aminteste-ți de Golgota
Și scoate din viața ta pofta, lăcomia și schimbă ștafeta

Nu îl supără pe Domnul când alegi să stai acasă
Iar când frații tăi se roagă tu să mergi la o înghețată
Ei vor fi plini de putere și își vor primi răsplata
Iar de nu te pocăiești te va întâlni judecata

Nu îl supără pe Domnul alegând după planul tău
Și să nu mai tii in seamă și vreun preț pe sfatul Său
Planurile tale toate niciunul nu va izbuti
Negreșit vei suferi și un preț tu vei plati

Nu îl supără pe Domnul fiind neascultător
Ia aminte nu uita, cuvântul Lui e lucrător
Când El își va întinde mâna și te va mustra
Tu să taci căci în încercare El te va modela


Nu te supăra pe Domnul când mâna Lui va apăsa
Și când tare cu nuiaua ființa ta va mângâia
Aminteste-ți dar de Domnul și de crucea ce a dus
Și povara ce te apasă cu El nu va fi greu de dus