Da, se aude o voce care
Strigă din îndepărtare
Se vede un nor apropiind
Și pământul intunecand

Vine jale și prăpăd
Zile bune nu se întrevăd
Iar copiii mei aleargă
Și fac multă, multă zarvă

Pe nimicuri ei se cearta
Răsfirată-i a mea gloată
Nu mai este rugăciune
Cărbunele e doar taciune

Puține-s fitilele fumegând
Și copii pe genunchi stând
Vai de voi pământ și mare
Va veni un chin așa de mare

Cine atunci va striga
Și-n ajutor mă va chema?
Daca acum când e bine
Copiii au uitat de mine!

Mă uit spre ei și privesc
Cum râd și mereu glumesc
Pocăința e trecută
Și urechea este surdă

Nimeni nu mai aude glasul
In pământ au ascuns talantul
Via mea e prăpădită
De porci este pustiită

Plânge Domnul pentru tine
Israel să iei aminte
Că de nu te trezești
De stâncă o sa te lovești

Pe neașteptate va veni
Furtuna și te va lovi
Deschide ochii și privește
Ce în Cuvânt se vestește

Mai ești timp puțin și iată
Că norii negri se arată
Ia îndată și te pocăiește
Și spre mine iar privește

Ca să poți să fii puternic
Robul meu cucernic
Ridică-te de unde ești
Și astăzi să te pocăiești