IERTARE
Omul în suferință se umple de tristeţe,
Adună în suflet multă blândeţe.
Își alină suferința, acel ce știe ierta,
Cu bunătate inima-şi va trata.
Bunătatea nu gândește la rău, e iubire,
Umple inima cu a sfinţirii uimire.
Nu se laudă și niciodată nu poate bârfi,
Doar spre lauda Domnului ştie vorbi.
Cel blând trăieşte în a sfinţirii dreptate,
Cu aripile iubirii zboară în bunătate.
În fața altarului nu se așează cu răutate,
Prin credință află a curăţiei libertate.
Durerea profundă clădește iubire,
Bunătate se revarsă din nemărginire.
Înțelepciunea Lui Dumnezeu milă arată,
Sacrificiul dăruiește viață sub har de-ndată.
Fără iubire nu găseşti adevărata credinţă,
Faptele adevărului e cerească ştiinţă.
Dacă nu-i iubire, rămâi afară la intrare,
Fără schimbare în cer, nu-i înfățișare.
Rămâi la uşă afară, rău o să te doară,
Trezeşte-te, timpul iute zboară.
Iartă, vino, cere iertare Domnului,
Iartă... cum a iertat El... omului.