Rugăciune în Locul Preasfânt
Acolo unde mila dă mâna cu dreptatea
Primeşte-mi rugăciunea de mulţumire-n zori,
De pe altarul slavei împarte-mi bunatatea
Şi-mbracă-mă-n lumina divinelor culori.
Ca arderea tămâiei plăcut mirositoare
Să fie pentru Tine şi rugăciunea serii,
Iar gându-mi să Îţi fie plăcut precum o floare
Pe care o priveşti regina primăverii.
Primeşte-mă în locul unde faci judecata
Şi-ndepărtează acolo din mine orice rău,
Să pot sta în picioare când e deschisă cartea
Şi arde în văpaie focul lui Dumnezeu.
În faţă la chivot Tu mijloceşti iertare,
Şi împleteşti dreptatea cu milă şi cu har,
Eşti ca o dimineaţă cu răsărit de soare
Ce dă lumină lumii şi i-o aduce-n dar.
Te rog să mă primeşti, acolo lângă Tine
Prin puterea credinţei să-ţi fiu ca o mireasă,
Să mă îmbraci în alb, fără păcat şi vine
Cum ai împodobit floarea de crin frumoasă.
Când vei deschide cartea şi-ai să mă strigi pe nume
Credinţa mea în Tine să fie mărturie,
Ca-n faţa tuturor din curţile divine
Să rămân demn de Tine întreaga veşnicie.
„Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi în ceruri,ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort,care a fost ridicat nu de om,ci de Domnul.”(Evrei 8:1,2).
„Dar deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate
în felul acesta,trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu
jertfe mai bune decât acestea”.(Evrei 9.23).
„Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte!.Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce
vorbea pe pământ,cu atât mai mult nu vom scăpa noi,dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,al cărui glas a clătinat
atunci pământul,şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta:”Voi mai
clătina încă o dată nu numai pământul ci şi cerul”.(Evrei 12:25,26).