Sus, al Domnului popor!
Ridicăți stindardul, sus,
Nu‐ți lăsa umbre și nor,
Să-L umbrească pe Isus.

Sus, fii înarmat de luptă,
Cu toată armura Duhului,
Focul dragostei să ardă
Tot ce nu-i pe voia Lui.

Nu cu arme pămîntești,
Îmbracă armătura toată,
În Cuvînt să stăruiești,
Ca să nu cazi niciodată.

Scutul credinței să-ți fie
Permanent, înaintea ta,
Păstrează-ți credința vie
Și rîvnă pentru calea Sa.

Cu adevărul să fi încins
Nu-l pune jos niciodată,
Nu te da nicicînd învins,
Păstrează-ți inima curată.

A lui Isus neprihănire ține,
Urăște doar nelegiuirea
Și-a Domnului Împărăție
Ocupe tronul din inima ta.

O încredere nezguduită
Să-ți fie dar a ta credință,
În ale Domnului făgăduinți
Făcute pentru ai Săi sfinți.

Iar Coiful mîntuirii tale
Ține-l tot cu scumpătate,
Cîndva-n locașurile Sale
De odihnă, să‐ți facă parte.

Nici Sabia Duhului Sfînt
Să n-o lași jos, niciodată,
Ca pe muntele cel Sfînt
Să fii, printre sfinți odată

Ține steagul pîn' la urmă
Tu ostaș al Domnului Isus,
Orice deznădejde curmă,
Proclamînd Harul de Sus.
Amin.