Niciodată nu vei ști,
niciodată n-ai să vezi
dincolo de orizontu-ți
din de-aproape, mărginit.

Ca un drum pe timp de noapte,
înecat în băi de ceață,
e traseul enigmatic
din mister înspre mister.

Labirint al existenței,
cum să vezi în panoramă,
când neputincios te porți
între ziduri colosale?

Luptă-te ca un năuc
să pricepi pe un’ să mergi,
dă din coate și înoată,
ca să fii pierdut pe veci!

Ai nevoie de-o Lumină,
Călăuză din vecii,
străbătând printre enigme,
să alergi spre veșnicii.