Iubire uitată

Îți mai aduci pe drum aminte
La orice pas când rătăcești
De-ale Scripturilor cuvinte
Pe care nu le împlinești?
Mai știi ce har și ce-ndurare
Primit-ai în viața ta
Când ai fost scos de la pierzare
De Dumnezeu cu mâna Sa?
Mai știi ce dragoste de Tată
Simțit-ai când El te-a salvat
Cu mâna-I binecuvântată
De multul și greul păcat?
Acum cu multă nepăsare
În orice zi tu pribegești
Lipsit de Harul Lui cel mare
Și fericirea n-o găsești.
Întoarce-ți înspre El privirea
Și inima să i-o predai
Să-ți dea iertarea și sfințirea
Pe calea Lui pace să ai,
Căci te mai cheamă cu iubire
La pieptul Lui să te-odihnești
Să lași orice nelegiuire
Și-n curăție să trăiești.
Cum ai putut să dai uitării
A Lui iubire ce-ai primit
În clipa binecuvântării
Când te-a iertat și mântuit?
Adu-ți aminte cât ai harul
Cât pentru tine încă-i zi
C-a Lui iubire este darul
Ce te învață a-L iubi
Și-i cere din suflet iertare
De toată nepăsarea ta
Și să te-ajute-n ascultare
Să împlinești doar voia Sa.
De faci astfel și cu smerire
Îl vei urma în orice zi
Nu vei uita a Lui iubire
Și veșnic lângă El vei fi.