Îmi pare rău de ce-am gândit, și vin azi cu căință,
Să-mi dai iertare Domnul meu, căci sunt în neputință,
Mă tulbură păcatul greu, el mă oprește-n vale,
E ca un zid în fața mea, ce-mi stă mereu în cale.

Îmi pare rău de ce-am privit, Tu iartă-mă Stăpâne,
Mi-e sufletul atât de trist, că nu pot fi ca Tine,
Ridică-mi ochii să privesc, spre bolta înstelată,
Și fă-mă ca să înțeleg, doar voia Ta scump Tată.

Îmi pare rău de ce-am greșit, de vorbele ușoare,
De glasul Tău n-am ascultat, și n-am stat la izvoare,
Când viață veșnică ai dat, atunci am stat departe,
Când Tu ai vrut de veșnicii, să am Isuse parte.

Acu te strig, te chem mereu, să vii vreau lângă mine,
Eu doar cu Tine voi putea, să fiu mereu doar bine,
Tu iartă-mă Isuse drag, de ce-am făcut în viață,
De Tine sunt flămând acum, și vreau să-mi fii povață.

Vreau sa mă mângâi cum Tu poți, din zori până în seară,
În suflet vreau să îmi aduci, mereu doar primăvară,
Vreau pasul meu pe urma Ta, mereu el ca să-mi fie,
Căci doar pe urma Ta eu pot, să am doar bucurie.

Iertarea Ta vreau să o simt, s-o simt vreau cum coboară,
Vreau să iubesc cum Tu iubești, mereu ca prima oară,
Din floarea vieții dă-mi te rog, ca să miros o clipă,
Mireasma ei să-mi dea un rost, să nu fiu o risipă.

Să fiu aș vrea o floareeu, mereu ce înflorește,
O stea pe cer care și-n zi, ascuns ea strălucește,
Aș vrea să fiu Ție plăcut, în orice eu aș face,
Aș vrea să fiu iertat să am... în inimă doar pace.
Amin