Să nu mă lași Isuse Doamne,
Să fiu pe cale prigonit,
Iar de voi fi... vreau de-a Ta mână,
Să fiu pe ea mereu păzit.

De vor veni doar valuri multe,
De cel ce-i rău el va urla,
Tu să nu lași să mă doboare,
Adâncul cu mânia sa.

De-ar fi să urc sub ploi de pietre,
Aș vrea să-mi fii Tu scutul meu,
Doar mâna Ta mă poate trece,
De tot ce-n fața mea e rău.

Să stai mereu aș vrea cu mine,
Când mâini întinse mă lovesc,
Să nu mai spun cât eu pe Tine,
Părinte scump mult te iubesc.

Să nu mă lași ca deznădejdea,
Să mă îmbrace-n rodul ei,
Tu ia-mă-n brațe... mai de parte
Aș vrea să fiu de cei ce-s răi.

Căci mă doboar-a lor mânie,
Ce o arunc-asupra mea,
Târât de ea sunt eu pe cale,
O face să îmi fie grea.

Să nu mă lași Tu nici-o clipă,
Mereu cu Tine-aș vrea să fii,
Să nu mă pierd în miez de noapte,
Să nu mă-nghită un pustiu.

Să fiu vreau una dintre stele,
O rază-n răsărit de zi,
Numai cu Tine lângă mine,
Ce îmi doresc eu pot a fi.
Amin