Mi-e dor de ziua-n care Doamne,
Pe Tine eu te voi vedea,
La poarta cerului deschisă,
Când l-al Tău braț mă vei purta.

Mi-e dor de cerul fără norii,
Care mă tulbură mereu,
Mi-e dor de clipa revederii,
În care Tu vei fi și eu.

Mi-e dor de Tine și mi-e dorul,
Atat de mare și aprins,
El pieptul meu îl umple... dorul,
Să nu mă las o clipă-nvins.

Îmi dă avânt și-acea putere,
Să nu renunț când lupta-i grea,
De dorul Tău eu totdeauna,
Oriunde-aș fi... doar voi lupta.

Mi-e dor de-acea răcoare care,
Se scurge-n apele de sus,
Care nu seacă niciodată,
În locul fără de apus.

De florile cu-a lor mireasmă,
Care nu pot a ofili,
Mi-e dor de Patria cerească,
În care mut doresc a fi.

Mi-e dor de păsări cântătoare,
Care nu vor călători,
Să cânt cu îngerii am dorul,
Oriunde-aș fi eu zi de zi.

Mi-e dor de Tine... de odihna,
Ce pe pământ nu o găsesc,
Să-ți cânt iubirea am eu dorul,
În ochi mi-e dor să te privesc.
Amin