Pocăința este calea, către cer te duce ea,
De-o trăiești în orice clipă, mântuire îți va da.

Fără pocăință-n viață, al pierzării fiu vei fi,
Care-n veșnicia morții, la sfârșit el va sfârși.

Pocăința este drumul, către-un nou Ierusalim,
Căre Patria cerească, către locul cel sublim.

Nu exist-o altă cale, numai una poate fi,
Este ea prin pocăința, cea trăită zi de zi.

Haina ei este curată, fără pată este ea,
Pocăinț-adevărată, nu se poate ea schimba.

Este doar cu gând de pace, să slujească zi de zi,
Nimenea în pocăință, nu poate a lenevi.

E ca picturii de rouă, e ca razele de zori,
Este ea lumina care, trece dincolo de nori.

Numai una va deschide, porțile spre Paradis,
Pocăința ce-i trăită, după cum ea este-n scris.

Cu sfințenie, smerire, fără sine, fără eu,
Cu acea asemănarea, ce-i ea doar în Dumnezeu.

Cu trăirea doar pe urma, fuferinței lui Isus,
Suferința-i pocăință, ea te poate duce sus.
Amin