Chiar dacă singur eu aș fi,
Nu știu singurătatea,
Cu mine-i Cel ce a luptat,
Pân-la sfârșit cu moartea,
Chiar dacă foamea ar veni,
Nu sunt flămând vre-o dată,
Căci ma hrănesc doar din cuvânt,
Adus de al meu Tată.

Chiar de aș trece prin pustiu,
Sub arșița de soare,
Eu nu ma tem căci Duhul sfânt,
Mă duce la izvoare,
Mă răcoresc sub har divin,
Ce-mi dă mereu putere,
Să nu mă pierd până va fi,
Din nou o înviere.

Chiar dacă ape ar veni,
Vâslesc fără oprire,
Văd un liman ce-i început,
De viață... nemurire,
Pe marea plină de dureri,
Sunt gol de-ngrijorare,
Căci poate marea despărți,
Al meu Stăpân cel mare.

Chiar dacă eu doar aș visa,
Mi-ar fi a Sa iubire,
Un așternut sub stele mii,
Ce-s doar o strălucire,
Spre împlinire aș zbura,
Spre minunata zare,
Să-l întâlnesc pe Domnul meu,
Ce în curând apare.

Chiar dacă norii ar urla,
Voi merge înainte,
Căci am dorința de-a păși,
Pe plaiurile sfinte,
Departe de a lumii gând,
Ce duce la pieire,
Căci gândul meu e la Isus,
Mereu la mântuire.
Amin