Pentru-a noastră mântuire, hotărâre-n cer s-a luat,
Ca să lase-n urmă slava, Fiul cel de Împărat,
Să fim izbăviți de moarte, pentru noi Isus murea,
Când pe dealul suferinței, Duhul Său El își dădea.

A lăsat în urmă cerul, Fiu de om a devenit,
A luat întreg păcatul, când a fost El răstignit,
Cât de mare suferință, pentru noi a îndurat,
Să ne dea o veșnicie, și un nume minunat

Cuie îi băteau păgânii, sângele i se scurgea,
L-au străpuns chiar și în coastă, Lui oțet i-au dat să bea,
S-avem parte azi de harul, cel divin... Dumnezeiesc,
Mântuiți să fim de Domnul, înălțați în loc ceresc.

Suferința Lui ne-aduse, o iertare de păcat,
Și acele răni de bice, astăzi ne-au eliberat,
Moartea Lui ne-aduse viață, și-acel har nemăsurat,
Care azi fără măsură, pentru noi e revărsat.

Ne-a dat aripile sfinte, să zburăm spre infinit,
Când scuipat era de oameni, de mulțimi batjocorit,
Ne-a dat șansa la vecie, la o masă ca să stăm,
Cu cei sfinți și-n cor cu îngeri, Domnului doar să-i cântăm.
Amin