Dintr-o mână de țărână, spulberată de un vânt,
M-ai făcut un rob Isuse, fiul Tău pe-acest pământ,
M-ai luat din mâna celui, ce spre moarte mă ducea,
Și m-ai pus pe calea care, va sfârși în slava Ta.

Doar o frunză ce-i uscată, eu am fost când m-ai găsit,
A Ta dragoste eternă, Doamne ea m-a copleșit,
M-ai udat cu stropi de rouă, ce-au căzut... m-ai înviat,
Ca să fiu ca și o floare, înflorită ne-ncetat.

M-ai văzut cu-a Ta privire, ce de mine s-a atins,
Focul dragostei eterne, Doamne-atunci Tu l-ai aprins,
Să nu pierd în lupta care, doar puternic eu voi fi,
Cu o dragoste aprinsă, eu mereu voi birui.

Tu m-ai modelat Isuse, ciob cu ciob ai adunat,
Ca să nu mă pierd în praful, ce-i de vânturi fluturat,
N-ai lăsat să fiu eu Doamne, robul celor ce se trec,
M-ai luat cu a Ta mână, și m-ai pus la al Tău piept.

Mi-ai dat doar-asemănarea, care este ea a Ta,
Căci ai vrut s-ajung în locul, lacrimi unde n-oi vărsa,
Ai făcut ce-ai vrut din mine, este-atat de minunat,
Ca să fiu al Tău Isuse, nu o clipă... ne-ncetat.
Amin