Nu-alerga la om creștine, căci de om vei fi lovit,
Omul este o săgeată, și vei fi dezamăgit,
Omul este ca veninul, e amar otrăvitor,
Numai Domnul de iubire, poate fi mereu izvor.

Nu îți spune-a ta durere, căci în ea vei fi lovit,
Omul nu are balsamul, Celui care te-a-ntocmit,
Omul este ca și vremea, schimbător este ca ea,
Doar la Domnul este soare, ce apus nu va avea.

Nu-alerga dup-alinare, ea nu este pe pământ,
Zboară... zboară cât mai tare, este ea în locul sfânt,
Pe pământ sunt numai lacrimi, mâini și vorbe ce lovesc,
Oamenii fără de milă, ei adeseori rănesc.

Nu te plânge să te-auda, cei durerea ce n-o știu,
Spune tot ce te apasă, Celui Domn ce-i și-n pustiu,
Doar El poate să-nțeleagă, tot ce-n inimă tu ai,
Căci Isus cunoaște inimi, tu doa lângă El să stai.

Nu-alerga dupa iubire, ea pe cruce te-a găsit,
Este numai lângă tine, tu mereu ești mult iubit,
Căci iubirea este Domnul, oamenii nu pot avea,
Acea dragoste adusă, de Isus prin jertfa Sa.
Amin