S-a cutremurat pământul, dar noi oare ne-am trezit? ,
Se-aud vești ce-s de războaie, glasul Lui e auzit,
Vremea cea din urmă este, azi trăită pe pământ,
Este-aproape... iată vine, vine Cel ce este sfânt.

Mările cu-a sale ape, valuri mari au înălțat,
Dar e oare astăzi glasul, Domnului el ascultat? ,
A cerut și pregătire, oare noi ne-am pregătit? ,
Lepădare de păcate... oare noi l-am auzit?

Strigă de cu zori de ziuă, ura să o lepădăm,
Oare noi acea strigare-n umilinț-o ascultăm? ,
Trâmbița care se-aude, auzită-i și de noi? ,
Sau pe treapta nepăsării, stăm crezându-ne eroi.

El ne cheamă la iubire, dar noi oare ne iubim? ,
Umilință cere Domnul, strigă El din loc divin,
Soarele care răsare, ne-ncălzește-așa frumos,
Ale sale raze strigă, spun că vine-ndat Hristos.

Poate-i ultima strigare, ce se-aude ea acum,
Se aude cum aleargă, revenirea Lui pe drum,
Strigă stelele în noapte, vremurile ce-s în zi,
Prevestesc că este-aproape, mult prea așteptata zi.
Amin