Spre Cel din slavă îmi îndrept privirea,
Cu inima privesc spre El mereu,
În El mă-ncred că-n viață numai unul,
Îmi este alinare... Dumnezeu.

Spre soarele din zori care răsare,
Eu ochii îi ridic tăcut și-aștept,
O rază să coboare ca să stingă,
Un dor aprins de El ce arde-n piept.

Nu las să mă oprească vremea care,
Apare cu dureri și suferinți,
Alerg spre Dumnezeu prin ea spre locul,
În care va fi El și cei ce-s sfinți.

Nu stau la poposire nici-o clipă,
Nici la răscruci vre-o dată nu opresc,
Căci vreau s-ajung în ziua minunată,
Pe-al meu Isus eu vreau să-l întâlnesc.

Spre ziua fericită mi-e grăbirea,
Mereu spre ea doar urc... eu nu cobor,
Răzbat doar prin credință prin al vieții,
Aprinsă tulburare... căci eu zbor.

Chiar dacă se cutremură azi timpul,
Eu teamă n-am... cu mine e Isus,
Și harul Său mereu ce revarsă,
De mine niciodată nu-i ascuns.
Amin