Tu omule

Tu omule ce ești născut pe lume
În orice zi te afli rătăcind
Ai vrea s-ajungi în cerul sfânt anume
Dar lupți zadarnic tot mai mult murind.
Nu poți s-ajungi în cer cu-a ta sforțare
Nu poți fi liber azi când ești legat
De orice rău, de faptele murdare
Ce sunt povară prea grea de purtat.
Încerci și tu să faci azi fapte bune
Celor din jur le spui că nu ești rău
Sau că mai bun ești decât alții-anume
Și-i vezi mai mult pe cei din jurul tău,
Dar către tine nu-ți îndrepți privirea
Și faci păcat pe alții condamnând
O, crede azi din cer mărturisirea
Că toți sunt răi și păcătoși la rând.
De-ai crede azi tu ai privi spre tine
Și-ai înțelege cât ești de murdar
Simțind povara-ți nu ți-ar fi rușine
Să te întorci să te căiești cu-amar,
Dar stai mereu pierdut în nepăsare
De cel viclean mereu ești amăgit
Prin pofte și plăceri înșelătoare
Să nu te-ntorci, să nu fi mântuit.
Vino degrab' la Cel care te cheamă
La pieptul Lui să fi eliberat
De pofte, de rușine și de teamă
Cu mâna Lui te scapă de păcat.
Numai prin El putea-vei tu învinge
Și fericire-n suflet vei avea
Nici o urgie nu te va atinge
Căci vei trăi cu Domnul pururea.