Să trec vre-o data n-aș putea, de valurile-nalte,
De nu mi-ai fi pe mare Tu, Isuse scump... aproape.

Nici de furtuna ce-a pornit, nu aș putea vre-o dată,
Ca eu să trec de nu mi-ar fi, a mea vină uitată.

O Doamne eu nu aș putea, să plec de la răscruce,
De nu mi-ai lua povara grea, ce n-o pot a mai duce.

De n-ai privi spre mine Tu, cand clocotesc în jale,
Ascuns aș fi de tot ce-i sfânt, pe-adănc... din lunga vale.

Să trec de-atâtea-ngrijorări, fără a Ta-ndurare,
Eu n-aș putea... aș rămânea, pe-o urmă de izvoare

Căci fără Tine ar seca, tot azi ce-i plin de viață,
Nici lacrima nu ar mai fi, podoaba de pe față.

Nici zâmbetul nu ar zâmbi, de nu te-aș ști pe Tine,
Din harul Tău nu aș gusta, de n-ai fi lângă mine.

Nici ziua zori nu ar avea, de n-ai fi răsăritul,
A mea durere nu ar ști, vre-o dată ce-i sfârșitul.

Isus al meu, Isuse drag, fără de Tine-n noapte,
Aș fi condus înspre nimic de-asurzitoare șoapte.

Aș fi o frunză ce-i în vânt, căzută în pustie,
Fără un zbor ce mi-l doresc, să-l am... spre veșnicie.

Să nu mă lași eu mult aș vrea, e lupt-atât de mare,
Fierbinte vremuri au venit, Tu du-mă la izvoare.

Eu vreau ca Tu să-mi răcorești, ființa-mi obosită,
Căci fără Tine nu aș fi... . . eu nu aș fi o clipă.

Și-atunci când visele îmi sunt, doar vii în miez de soare,
Sub raze eu cu Tine zbor, spre-o zi de îndurare.

S-ajung în ea eu n-aș putea, fară a Ta iubire,
Căci dragostea aripi mi-a dat, s-ajung în nemurire.

Fără de Tine norii-s grei, furtuna este mare,
Fără de Tine sunt un praf, vre-o țintă ce nu are.

Fără de Tine-s un pierdut, în negura de ceață,
Fără suflare eu aș fi, fără nimic în față.

Un rost mi-ai dat și mi-ai făcut, Isus al meu... dreptate,
A mele suferinți fierbinți, de Tine nu-s uitate.

Eu fără Tine n-aș putea, să urc... a mea urcare,
Ea este doar pe brațul Tău, puterea Ta nu moare.

Puterea Ta mi-a dat puteri, să nu opresc când iată,
În fața mea adeseori, cel rău din nou se-arată,

Tăria Ta m-a întărit, căci m-ai făcut din Tine
Și Duhul Tău mi-ai dăruit, el înflorește-n mine.

El este roua-n vremi fierbinți, cănd focul arde tare,
Când pasul meu este trecut, de Tine prin cuptoare.

Îmi este scut când cei din jur, mă părăsesc Isuse,
Eu singur nu-s căci mângâieri, de sus îmi sunt aduse.

Cu Tine vreau pân-la sfârșit, să fiu întotdeauna,
Pe-acele străzi ce-s aurii, să port aș vrea cununa.

Sub cerul fără nori sau ploi, să fiu o veșnicie,
În Țara dragostei de sus, în Țara veșnic vie.
Amin