Floarea - soarelui

Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut. (Psalmi 84:11)



Când soarele aruncă   razele pe  cer,
Își  pleacă  ușor capul  crinul cel stingher,
Dar floarea-soarelui capul își ridică:
-Te urmez pe  tine, eu mă simt prea mică!



Mă uit și eu spre ceruri când este senin,
Și Îl laud tare pe Tatăl cel divin,
Când sunt nori cenușii, sau o boare de vânt,
Îmi plec capul supărat, nu zic un cuvânt.


Floarea nu se supără pe  soare, nici cer,
Își ridică capul și zâmbește stingher,
De la Răsărit, se întoarce spre Apus,
Privirea e veșnic  ațintită   în sus.

Floarea - soarelui e credincioasa floare,
În   vânt, secetă, se întoarce după soare,
Nu își pleacă capul, ci  zice un cuvânt:
-"Eu te  iubesc pe Tine, doar ție îți cânt!"


Vreau să semăn cu a soarelui floare,
Să nu mă uit  la nori, a vântului boare,
Privirea să fie  ațintită în sus,
La Soarele cel veșnic, Marele Isus!