Dărnicia este-n lume
Lucru foarte rar și greu,
Că ea cere s-ai o mare
Râvnă pentru lucrare,
Dragoste de Dumnezeu
Și pentru aproapele tău.

S-ai o milă tot asemeni
De-al aproapelui amar.
Dar în lumea lăcomiei
Chiar și simțul omeniei
Îl afli foarte greu și rar.
Doamne dă-ni-l Tu ca dar!

Felul cum i-ai dat e-o faptă
Mai de preț decât ce-ai dat.
Dă-i așa să nu se simtă
În niciun fel cumva jignită,
Și nimeni cumva-ndatorat:
Și-atunci ești binecuvântat!

E pierdut pentru vecie
Tot ce-n lume-ai cheltuit.
Lași la alții-o bucurie
Tot ce ai, ce-i avuție,
Tot ce-n lume-ai agonisit.
Veșnic rămâne ce ai dăruit.

În dărnicie este ceva frumos,
La fel și în ce tu dăruiești.
Mai ales în zâmbetul voios
Și-n felul deschis, bucuros
Cu care daru-ți însoțești:
Să arate cât de sincer ești!

Nu risipi nimic în hău
Și lipsă nu vei duce!
Te ferește de orice rău,
Fii darnic, și ulciorul tău
Nicicând n-are să se usuce.
Dărnicia binecuvântare-aduce.
Amin.
(Miercuri, 22 aprilie 2020)